Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility Passer au contenu principal

Settimana Naziunale di u Giardinu

Crescendu, mi ricordu di vede u mo missiavu è a mo mamma passanu ore in u giardinu. Ùn aghju micca capitu. Era caldu, c'eranu bug, è perchè si importavanu tantu di e erbaccia? Solu ùn pudia capisce cumu, dopu l'ore di travaglià in u giardinu ogni weekend, ci era ANCORU di più chì vulianu fà u prossimu weekend. Mi pareva noioso, tedioso, è ghjustu inutilmente per mè. Comu risulta, eranu nantu à qualcosa. Avà chì aghju propiu una casa è aghju u mo giardinu, mi ritruvu perdu a traccia di u tempu cum'è aghju tiratu erbaccia, tagliate arbusti, è analizà a piazza di ogni pianta. Aspittà ansiosamente i ghjorni chì aghju tempu per andà in u centru di u giardinu, è camminate in un sbarazzinu cumpletu fighjendu tutte e pussibulità per u mo giardinu.

Quandu u mo maritu è ​​​​emu trasfirìu in a nostra casa, u giardinu era invasu da margherite. Parìanu belli in prima, ma prestu hà cuminciatu à vede cum'è noi pruvavamu di cultivà una jungla di margherita. Ùn aghju micca idea di quantu invasive è alte puderanu esse. Aghju passatu u nostru primu veranu in casa nostra à scavà, tirà è tagliate margherite. Apparentemente, e margherite anu "sistemi radicali forti è vigorosi". Iè. Di sicuru. À l'epica, aghju travagliatu ogni ghjornu, corse in triathloni, è mi cunsiderava in grande forma. Tuttavia, ùn aghju mai statu cusì doleratu è stancu cum'è eru dopu à scavà quelli margherite. Lezzione amparata: u giardinu hè un travagliu duru.

Quandu aghju finalmente sbulicatu u mo giardinu, aghju realizatu chì era cum'è una tela bianca per mè. À u principiu era scoraggiante. Ùn aghju avutu micca idea chì e piante seranu bè, chì seranu invasive, o se u sole nantu à a mo casa orientata à u livante li fritte subitu. Forse ùn era micca una bona idea. Ddu primu estiu, aghju piantatu assai tappe di terra chì, cum'è risulta, pò piglià assai tempu per cultivà. Lezzione amparata: u giardinaggiu richiede pacienza.

Avà chì sò stati uni pochi d'anni di crescita, piantazione è tagliu, mi sentu chì aghju infine amparà ciò chì ci vole à mantene un giardinu. Ovviamente, per u giardinu, hè acqua è sole. Ma per mè, hè pacienza è flessibilità. Quandu i fiori è i pianti sò diventati più stabiliti, aghju realizatu chì ùn mi piace micca a piazza o ancu u tipu di pianta. Allora, indovinate chì? Puderaghju solu scavà a pianta è rimpiazzà cù una nova. Ciò chì aghju capitu hè chì ùn ci hè micca modu ghjustu à u giardinu. Per un perfeccionista in ricuperazione cum'è mè, questu hà pigliatu un pocu di tempu per capisce. Ma quale aghju pruvatu à impressiunà ? Sure, vogliu chì u mo giardinu pare bè cusì chì e persone chì passanu si godanu. Ma veramente u più impurtante hè chì mi piace. Aghju amparatu chì aghju da avè un cuntrollu creativu di stu giardinu. Ma u più impurtante, mi sentu più vicinu à u mo missiavu tardu chì aghju avutu in anni. Aghju fiori in u mo giardinu chì a mo mamma hà trasplantatu da u so giardinu, cum'è u mo missiavu facia per ella. Per fà ancu megliu, u mo figliolu di quattru anni hà dimustratu un interessu in u giardinu. Mentre mi stanu cun ellu à piantà i fiori chì ellu hà da sceglie per u so propiu giardinu, mi sentu cum'è trasmette un amore chì m'hà amparatu da u mo missiavu è dopu a mo mamma. Mantennu vivu u nostru giardinu, tengu vivi questi ricordi impurtanti. Lezzione amparata: u giardinaggiu hè più cà a piantazione di fiori.

 

Fonte: gardenguides.com/90134-plant-structure-daisy.html