Învățători mici, lecții mari: Ce ne pot învăța cei mici despre recunoștință
În vârtejul vieții de adult, recunoștința ocupă adesea un ban în spate. În ultimii ani, am descoperit că copiii mei au devenit cei mai excepționali profesori ai mei când vine vorba de înțelegerea profunzimii a tot ceea ce trebuie să fim recunoscători. Într-o lume care uneori se simte copleșitor de grea, cu ură, violență și intoleranță predominante, reconectarea cu recunoștința a fost un adevărat colac de salvare. Chiar dacă de obicei sunt ghidul și instructorul, copiii mei au devenit cei mai înțelepți mentori ai mei cu inocența și puritatea lor. Iată cum mă învață copiii mei despre recunoștință:
- Îmbrățișând Momentul Prezent
Copiii au un talent remarcabil de a se scufunda în prezent. Minunea lor față de evenimentele de zi cu zi, cum ar fi zborul unui fluture sau senzația picăturilor de ploaie pe pielea lor, amintește adulților de frumusețea aici și acum. În viețile noastre pline de viteză, de multe ori trecem în grabă peste aceste momente, dar copiii ne învață că cele mai prețioase comori ale vieții se întâmplă chiar în fața ochilor noștri, îndemnându-ne să le savurăm cu recunoștință.
- Găsirea bucuriei în simplitate
Copiii ne arată că bucuria poate fi găsită în cele mai simple lucruri: un doodle, un joc de-a v-ați ascunselea sau o poveste comună înainte de culcare. Ei demonstrează că adevărata fericire se obține prin aprecierea plăcerilor necomplicate ale vieții.
- Exprimarea aprecierii nefiltrate
Copiii sunt revigorant de sinceri cu privire la sentimentele lor. Când sunt fericiți, râd cu abandon, iar când sunt recunoscători, o exprimă deschis. Ca adulți, adesea ne reținem emoțiile, temându-ne de vulnerabilitate. Copiii ne amintesc că exprimarea deschisă și autentică a recunoștinței întărește conexiunile cu ceilalți și ne umple viața cu căldură și dragoste.
- Învățând din curiozitatea lor
Copiii sunt perpetuu curioși, întrebând mereu „de ce” și căutând să înțeleagă lumea din jurul lor. Această curiozitate îi inspiră pe adulți să vadă viața cu ochi proaspeți, să aprecieze minunea fenomenelor de zi cu zi și să se intereseze și să învețe ca și cum am experimenta lumea pentru prima dată.
- Iubire și acceptare necondiționată
Copiii posedă o capacitate înnăscută de a iubi și de a accepta necondiționat. Ei iubesc fără judecăți, etichete sau condiții. Dragostea lor este o formă pură de recunoștință pentru oamenii din viața lor, învățându-i pe adulți valoarea de a-i iubi și de a accepta pe ceilalți așa cum sunt.
Ca familie, sărbătorim recunoștința în fiecare noiembrie cu tradiția noastră unică a curcanului. În fiecare dimineață, la micul dejun, îi întrebăm pe copiii noștri pentru ce sunt recunoscători și o scriem pe o penă de hârtie de construcție, pe care apoi o lipim cu mândrie pe un corp de curcan făcut din pungi de hârtie pentru băcănie. Este încântător să vezi cum penele se umplu pe parcursul lunii. Această tradiție, care are loc chiar înainte de sezonul sărbătorilor, inclusiv zilele lor de naștere, ne concentrează asupra tuturor lucrurilor nemateriale pentru care să fim recunoscători. Savurăm bezele în plus din Lucky Charms, îmbrățișările schimbate cu frații și confortul unei pături moi într-o dimineață răcoroasă.
Puteţi găsi mai multă inspirație pentru practicile de recunoștință indiferent dacă ai sau nu copii în casa ta. Indiferent de circumstanțele dumneavoastră, aceasta este o practică de care putem beneficia cu toții.
Copiii oferă un contrabalans liniștit într-o lume care adesea cere mai mult, mai rapid și mai bine. Ele ne amintesc că esența recunoștinței nu constă în ceea ce avem, ci în modul în care percepem și apreciem lumea din jurul nostru. Acordându-le atenție și învățând din înțelepciunea lor simplă, dar profundă, adulții își pot reaprinde propriul sentiment de recunoștință, ducând la o viață mai împlinită și mai îmbogățită. Să nu subestimăm înțelepciunea profundă a celor mici; ar putea fi cei mai influenți mentori de recunoștință pe care nu am știut niciodată că îi avem.